03 august, 2009

Alăptat, dar până când?

Mi-am amintit sâmbătă, într-o discuţie despre bebeluşi şi alăptat, de o enterocolită a fetiţei noastre mai mari. Avea un an şi câteva luni, când a „cules” o enterocolită virală din parc şi în 48 h eram în spital, pentru o perfuzie de rehidratare. Asistentele care i-au pus branula au înţepat-o de vreo 5 ori (ştiţi textul standard: vai, doamnă, ce vene are, este imposibil să îi punem branulă!) şi pişcoţica plângea tare rău. M-am descheiat la bluză şi i-am dat sânul, cu un gest care şi mie şi ei ni se părea foarte natural. Asistentele s-au blocat un moment, s-au uitat stupefiate la mine, una la alta... apoi cea mai în vârstă m-a întrebat (ca şi cum nu s-ar fi văzut suficient de clar): Încă îi mai daţi să sugă? I-am răspus aparent calmă că da, şi că OMS încurajează alăptatul până la doi ani. Au tăcut şi au plecat, dar reacţia lor n-am uitat-o. Cu siguranţă că un biberon sau o suzetă ar fi fost, într-o secţie de pediatrie, mult mai naturale.

Cu toţii am citit despre beneficiile laptelui matern, am citit că bebeluşii alăptaţi sunt mai puţin expuşi riscului de a avea pneumonie, bronşite, răceli, meningită, infecţii ale tractului urinar, astm sau infecţii ale urechii. Că alăptatul îi protejează de obezitate, cancer de sân, diabet, boala Crohn şi artrita reumatoidă. Că o picătură de lapte matern conţine cam un milion de celule albe şi o cantitate mare de imunoglobulină A, protejând bebeluşul de germeni şi de alergii. Sunt informaţii accesibile tuturor viitoarelor sau proaspetelor mămici.

Cu toate acestea încă sunt multe mămici care nu vor să alăpteze deloc, marea majoritate a celor care o fac nu alăptează exclusiv primele 6 luni, cum ar fi ideal pentru bebeluş, iar mămicile care alăptează după un an sunt privite cu stupoare, sau, în cazurile fericite, cu indulgenţă. Corpul medical, cel care ar trebui să promoveze alăptatul şi să cunoască importanţa lui în creşterea bebeluşului, descurajează mămicile încă din maternitate. Când lactaţia abia se instalează, asistentele alimentează artificial bebeluşii la neonatologie; o dată ajuns bebeluşul acasă, pediatrii fac proba suptului, recomandă introducerea „suplimentului” de lapte praf în loc să le explice mămicilor despre puseele de creştere, recomandă diversificare de la 4 luni. Adesea şi cu ajutorul pediatrilor, companiile producătoare de formule de lapte promovează beneficiile alimentaţiei artificiale, conţinutul perfect echilibrat de vitamine şi minerale şi, mai nou, chiar întărirea imunităţii.

În contextul actual oricare dintre mămici ar putea să se întrebe: Şi totuşi, ce anume este atât de special la laptele matern încât să justifice alăptarea exclusivă până la 6 luni şi mai ales continuarea peste un an?

Pe mine, de la început, m-au convins lucrurile simple: laptele matern are mereu compoziţia şi temperatura corectă iar ambalajul are un design perfect adaptat nevoilor bebeluşului. Suptul calmează şi relaxează, contactul cu pielea mamei la fel. Apoi m-am uitat şi pe cutiile de lapte formula, la ceea ce este scris cu litere mici şi... uite-aşa m-am decis să alăptez cât pot de mult.

Pentru viitoarele mămici şi pentru mămicile care alăptează şi vor mai multe informaţii, am tradus şi adaptat câteva paragrafe dintr-un articol foarte detaliat despre laptele matern, publicat de Margit Hamosh, PhD, profesor la Georgetown University Medical Center şi Universitatea Maryland, cercetător în domeniul pediatric cu studii publicate despre compoziţia laptelui matern şi funcţiile compuşilor săi în dezvoltarea nou născutului. Articolul îl puteţi citi integral în engleză cu click pe linkul sursă de la sfârşitul postării.

„Laptele de mamă, ca şi laptele multor alte mamifere, este perfect adaptat nevoilor nou născutului. Înainte de naştere, mama transferă nutrienţi şi componente bioactive prin placentă; după naştere, aceste substanţe se transferă prin colostru şi laptele matern. Spre deosebire de formulele de lapte industrializat, laptele matern oferă nou născutului nutrienţi cu un mare grad de bio-disponibilitate, precum şi mulţi componenţi bioactivi care oferă protecţie imunologică şi non-imunologică împotriva patogenilor din mediul nou născutului. De asemenea, în numeroase cazuri, componenţii laptelui matern compensează funcţiile imature ale bebeluşului, cum ar fi incapacitatea acestuia de a produce anumite enzime digestive, imunoglobulina A, taurine, nucleotide şi alte substanţe. Nutrienţii esenţiali, proteinele, carbohidraţii şi grăsimile, sunt atât „cărămizile” cu care se construiesc ţesuturile nou născutului, cât şi vehicule de transport ale elementelor esenţiale şi ajutor al digestiei.

Mai mult decât atât, chiar şi atunci când concentraţia anumitor elemente în laptele matern este mai mică decât în cel de vacă sau formula, nutrienţii din laptele matern sunt mult mai accesibili nou născutului datorită unor factori biologici specifici care ajută asimilarea, cum ar fi asimilarea fierului din laptele matern.

Mămicile cu bebeluşi prematuri produc pe tot parcursul primei luni de lactaţie un lapte similar cu colostrul, cu o concentraţie mai mare de proteine şi un nivel scăzut de carbohidraţi şi grăsimi. Deşi tranziţia de la colostru la lapte matern matur este foarte rapidă în cazul naşterilor la termen, bebeluşul prematur beneficiază de un lapte cu o compoziţie specială, produs anume pentru el.

Laptele matern are în compoziţie nu numai nutrienţi esenţiali, ci şi factori de creştere, hormoni, enzime şi alte substanţe care protejează imunitatea şi încurajează creşterea sănătoasă şi nutriţia corectă a bebeluşului.”

Şi atunci cât timp să alăptăm bebeluşul? Cât timp vrea şi cât timp se poate.

sursa aici

14 comentarii:

  1. Laptele mamelor de prematuri este cu pana la 40% mai bogat. De ce? Pentru ca natura isi face datoria.
    Un post de cinci stele!

    Daca ma lasi il pun maine pe ziarulcopiilor.com

    RăspundețiȘtergere
  2. Pune, pune!
    Fugim afară, revenim. :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sarumana.
    Eu sunt tot aici pe blog. Super interesant conceptul de autodiversificare!!!
    Felcitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am făcut nişte corecturi minore, acum cred că e bun de dat la ziar.
    Mulţumesc pentru felicitări!
    Somn uşor puiuţilor din pălărie...

    RăspundețiȘtergere
  5. Am pus textul cu tot cu corecturile minore:-)
    http://www.ziarulcopiilor.com/?p=2844

    Multumim!

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte bun articolul.Totusi, as vrea sa atentionez proaspetele mamici sa incerce sa fie cumpatate si sa nu faca o "obsesie" din alaptat.Eu am trait asta pe propria piele si numai copilul a avut de suferit.Citisem atat de mult despre beneficiile alaptatului, ascultam cu rigoare de sfaturile medicilor, avusesem in familie numai femei care au avut lapet si au alaptat mult.Si nu concepeam ca eu sa fac altfel..si sa "stric" copilul cu biberon.dar daca NU e lapte, nu e...si cel mai bine e sa dai copilul biberon.Era sa ajungem in spital, la 2 saptamani de la nastere, ca aveam numai cateva picaturi si tot speram sa se sature cu alea...lol..ca vorba aia...laptele matern e cel mai bun.Asa ca, nu verau sa critic autoarea, nici sa contest beneficiile alaptatului, insa voiam sa trag un semnal de alarma asupra urmrilor pe care le poate avea o obsesie facuta pt alaptat.Succes

    RăspundețiȘtergere
  7. dincolo de ce zic cartile, eu am dovada vie, fericita, energica si atasata la san; o bebelusha de 10 luni si jumatate alaptata aproape exclusiv..
    ..alaptata exclusiv nu ca nu i-as oferi hrana si alt fel, dar uite ca trec saptamani, luni iar ea nu pune gura pe nimic altceva.
    si o vad ca-i zdravana, vioaie, precoce indraznesc eu sa zic si, mai ales, perfect sanatoasa!!!
    si asta imi confirma mie, mai mult decat orice, cat de pretios e laptele meu si sanul meu odata cu el.
    :)
    :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna Ruxi

    Este foarte adevarat ca mamicile nu trebuie sa faca o obsesie din alaptat si sa se simta vinovate in cazul in care, din motive medicale, nu isi pot alapta bebelusul. Exista destule cazuri in care mama nu poate alapta. Trebuie consultat medicul in cazurile in care mama are tuberculoza sau hepatita B, mama este subnutrita, are o boala cronica ce necesita medicatie incompatibila cu alaptarea.

    Cat despre cantitate...

    Nu am avut suficient lapte... este motivatia numarul unu a intreruperii alaptatului! Mamica este ingrijorata ca bebelusul plange si nu ia in greutate, iar primul gand este: nu se satura, nu am suficient lapte si trebuie sa fac ceva! Cand mama incearca sa pompeze lapte din san si iese foarte putin, ingrijorarea creste si mai mult. Si ce poate sa faca o mamica ingrijorata si nesigura, decat sa ceara sfatul medicului. Iar acesta, in 99% din cazuri, ii recomanda mamei sa ii dea bebelusului lapte praf.

    Si iata cum revenim la corpul medical, la slaba pregatire profesionala a asistentelor, la lipsa consultantilor in lactatie, la indiferenta pediatrilor. Nu exista mama care sa nu produca lapte suficient pentru bebelus. Toate mamicile cu lactatie produc adesea mult mai mult decat ii este necesar puiului. Dar felul in care este pus bebelusul la san si daca bebelusul ia sanul corect sunt esentiale in alaptare, iar acestea sunt lucruri pe care o persoana cu pregatire profesionala ar trebui sa i le explice mamei. Un consultant in lactatie, o asistenta sau chiar un pediatru ar trebui sa urmareasca bebelusul, sa vada cum ia sanul, daca suge corect, sa explice mamei diferitele pozitii in care poate sa tina bebelusul pentru a se putea hrani corect.

    Cantitatea reala de lapte produsa de mama nu se poate stabili prin pomparea sanului. Bebelusul nascut la termen scoate din san mult mai mult decat scoate o pompa.

    Eu am fost nevoita sa intrerup alaptarea mandarinutei cateva zile, din cauza unor perfuzii. Stiam sigur ca produc foarte mult lapte, mandarinuta sugea cat doi din cauza refluxului (voma de cateva ori pe zi, cu bolta, in brate, in pat sau carucior, din orice pozitie, in cantitati mari). Cand am pus pompa nu am reusit sa scot mai mult de vreo 60-70ml la o sesiune de pompat din ambii sani! O cantitate infima fata de cat stiam ca scoate mandarinuta.

    Din pacate multe mamici tinere renunta la alaptat din cauza incompetentei corpului medical. Sper ca asta sa se schimbe in urmatorii ani.

    mai multe informatii despre miturile legate de alaptare aici: http://pediatrics.about.com/library/breastfeeding/blbreastfeedingm.htm

    RăspundețiȘtergere
  9. Gratiela sunt in aceeasi situatie, si Zuzulina suge la fel de mult si papa solide la fel de putin. Insa a crescut frumos.

    RăspundețiȘtergere
  10. o da cata dreptate graiesti.
    eu am nascut in Germania si acolo in spital le este interzis asistentelor si moaselor sa de-a sticluta cu formula bebeilor si ca atare esti invatata si incurajata sa alaptezi exclusiv pana la 6 luni sau chiar mai mult. norocul meu...

    fiica mea Anais a implinit acum cateva zile un anisor si inca este alaptata exclusiv, asta pentru ca refuza aprope ori ce fel de mancare. data fiind situatia, evident, ca este ceva mai subtirica decat gabaritul standard impus de producatorii de lapte (avem doar 8 kg) dar este ca argintul viu, o sfarleaza care abia acum la 1 an a facut prima febra usoara de la un rosu in gat.

    pediatrul insa mai putin si ma va linsa daca continui sa o alaptez. este in stare sa-mi aduca ori ce fel de argumente ca sa ma las de acest sport. cu siguranta nu o voi face...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am cautat pe google "alaptat exclusiv prelungit". si te-am gasit pe tine. ce ma bucur ca existati. noi avem 10 luni/ 11 kg si nici o bucatica de mancare acceptata !

      Ștergere
  11. buna.....
    imi place ca sustii alaptatul, eu primei fetite i-am dta doar 2 luni.....cand la insistentele mamei mele ca fata nu se satura si de asta plange..am inceput lapte praf....am regretat enorm de mult...apoi la 2 sapt cand am incercat sa refac lactatia aproape am intrat in depresie crunta cand am esuat..fata nu mai vroia sa suga decat in somn.....
    acum, la 1 an si jumatate de la acea experianta...am nascut a doua fetita....care este alaptata din primele clipe...si azi are 4 luni si refuza orice din sticluta...uneori am impresia ca nu-i curge laptic...e nervoasa la san...agitata...plange dupa.....uneori ssuge ff putin si uite asa ingriorarea ca nu am lapte creste...totusi....ea a crescut ff bine in greutate...
    alaptatul e pt mine cea mai mare provocare si sper sa reusesc sa-i dau cat mai mult

    RăspundețiȘtergere
  12. salut..eu tot am alaptat fiica pina la 2 ani si acum baetelul de un an il hranesc cu sin...si o voi tine tot asa pina la 2 ani...eu lucrul asta l-am aflat din cartea sfinta Coranul unde scrie:1. Despre alaptarea de la san:
    "Mamele ii alapteaza pe copiii lor doi ani incheiati, pentru cei care voiesc sa se implineasca timpul alaptarii"(Al- Baqara:233).
    "Mama lui l-a purtat (indurand pentru el) slabiciune dupa slabiciune, iar intarcarea lui a fost dupa doi ani"(Luqman:14).
    "Mama lui l-a purtat cu dureri si l-a nascut cu dureri. Purtarea lui si intarcarea lui sunt treizeci de luni"(Al-'Ahqaf:15).Medicii si cercetatorii in domeniul nutritionismului au revenit si au subliniat doar cu cateva decenii in urma necesitatea alaptarii noului nascut, caci statisticile si analizele chimice le-au confirmat ca alaptarea este mai corecta atat pentru noul-nascut cat si pentru mama, iar din punct de vedere economic se realizeaza o mare economie daca se generalizeaza alaptarea noilor-nascuti la san.
    Din punct de vedere chimic, fiecare soi de lapte difera prin compozitia sa de laptele celorlalte mamifere. Laptele de vita, indeosebi laptele praf, nu contine anticorpi, in vreme ce laptele femeii este sterilizat datorita anticorpilor pe care-i contine si care distrug microbii, iar compozitia substantelor nutritive din el se modifica in functie de nevoile copilului, de cresterea si de varsta lui. Alaptarea de la san are ca rezultat secretarea hormonului ocitocina din glanda hipofiza, care favorizeaza revenirea uterului la dimensiunile sale naturale si impiedica posibilitatea ca femeia sa ramana din nou gravida. Asadar, alaptarea este cel mai sanatos mijloc natural contraceptiv. In plus, s-a dovedit statistic ca femeile care alapteaza sunt mai putin expuse la pericolul cancerului mamar.
    Din punct de vedere psihologic, orice faptura vie are nevoie de afectiune, ca o cerinta fundamentala pentru cresterea fortei sale senzitive, psihice si mentale, ceea ce influenteaza pozitiv si asupra dezvoltarii sale fizice. Alaptarea prin lipirea noului-nascut de mama lui conduce la o relatie intima care emana caldura afectiunii reciproce dintre sugar si mama care alapteaza, inexistenta in cazul alaptarii cu biberonul.

    RăspundețiȘtergere
  13. Buna ziua!am intrat sa caut pana cand sa alaptez bebele si am gasit acest articol...spuneti mi va rog baietelul meu are 1 an si 6 luni si inca il alaptez,mananca mesele regulate gen dimineata fructe sau out,ori sunculita la amiaza ciorbita,sau pireuri diverse iar seara budinca sau iaurt,etc...insa la amiaza sau seara cand ne pregatim sa dormim inca ii dau san...si uneori se mai alinta intre mese cu sanul...si citisem ceva aseara ca putem lasa copil sa suga asa pana cand doreste el singur sa se intarce...ce ma sfatuiti...?multi.imi spun eee gata e timpul sa il intarci ca e mare...dar eu continui sa ii dau deoarece imi este si mie comod si imi place legatura asta care e intre noi...iar el ii foarte atasat de san...daca ii zic in gluma ca nu ii dau ma trage de bluza si se lupta cu mine sa ii dau iar dupa cand vede sânul e asa bucuros si rade...

    RăspundețiȘtergere