12 octombrie, 2009

Ne-am întors

Am lipsit mult, din motive de upgrade la tehnologie ultra modernă (reinstalat toate driverele, softurile şi softuleţele, ce bucurie), conflicte între placa de reţea şi placa de sunet (nu ştiu ce au avut de împărţit, le-a împăcat tati), browsere pline de 101 unknown error (mulţumesc păpădie, am trecut şi noi la mozilla). Dar am învins şi ne-am întors.

Dra. pişcoţel a descoperit între timp baletul, iar mandarinuţa poziţia bipedă (cu bucuriile şi necazurile ei). Merge în patru lăbuţe până la punctul de interes, se ridică în picioare şi apoi cotrobăie peste tot, se apleacă şi se ridică, ia lucrurile pe care le găseşte şi începe să le scuture sau să le arunce în jur, ţinându-şi echilibrul de multe ori fără ajutorul mânuţelor. A luat la rând toate sertarele şi dulapurile, şi-a prins mânuţele de xtzx ori în ele, dar continuă… Trei sferturi din timpul de joacă e în picioare. Şi eu la fel, strângând în urmă…

Desigur că ora de masă este plicticoasă acum, pierdere de vreme când sunt atât de multe de făcut. Am văzut iniţial că nu mai avea răbdare să manipuleze alimentele, pe care le strângea cu forţă în mână, până când sucul se scurgea pe tăviţă şi îi alunecau, stoarse, din mână. Se supăra, căci nu se puteau muşca şi mesteca suficient de repede. În 2 minute începea să se agite şi să întindă mânuţele să o iau. După o săptămână am trecut la ”fast-food”: bucăţele de fructe şi legume, tăiate cam cât o bobiţă de strugure, direct în guriţă.

În primele luni de autodiversificare, mandarinuţa a fost încântată să mănânce singură. Îi plăcea să descopere gusturi noi, arome, texturi, culori. Îşi alegea de pe tăviţă legumele sau fructele, le studia un timp (turtit, lins, scuturat, întins etc) după care le mesteca cu plăcere. Când termina întindea mânuţele să o ridic din scăunelul de masă. Acum îi dau pe măsuţă câteva bucăţi mai măricele, pe care le studiază şi le mai şi mănâncă din când în când… în timp ce eu îi dau bucăţele tăiate una după alta. În ultima săptămână a mâncat destul de bine singurică, dar încă nu îmi fac prea mari speranţe. Are câteva alimente pe care le mănâncă în continuare singurică cu mare entuziasm, roşiile crude, morcovii fierţi şi cărniţa de pui… şi atât. Restul le livrează mami în linguriţă direct la beneficiar. Cât mănâncă şi dacă mănâncă suficient… mi-am propus să scriu pe larg în postarea următoare.

Bine v-am regăsit!

4 comentarii:

  1. Ma surprinde ce spui. Nora maninca mai mult singura. Cand manainca, ca nu se omoara :( Ii pun pe masa, in fata ei, bucatele marisoare, nicidecum cit o bobita de strugure, (aprox 1,5 cm pe toate laturile, sau chiar mai mari, cum imi ies la tocat) si mananca singura. Morcovul rondele, ca asa il tai eu, cartofi cubulete, iar acum e la mare cautare dovleacul copt. Si carne de peste, ca pui sau alte animale nici gand. Si ii dau mai mare pentru ca le apuca mai bine, i se umple gura si nici nu se plictiseste sa faca atatea curse. Uite o s-o filmez, ca e mult mai relevant. numai cand se uita dupa muste (vorba vine) ii mai bag eu in gura. Mai nou si alimentele pastoase ar vrea sa le manince singura. Isi baga mina in marul cu biscuite si apoi isi baga in gura. Cu putin succes, dar intentia conteaza.
    Cat despre luatul in brate, sunt niste smechere. Nora nu intinde mainile, dar incepe sa se frece la ochi, cica ii e somn. Atunci stiu ca s/a terminat cu masa. Dar ii dau apa, o dau jos din scaun si peste ceva timp, o pun din nou. Si mai maninca ce gaseste pe masa.

    Oricum, astept cu nerabdare postul tau despre cat mananca si daca este suficient, ca si eu am intrebari din astea si tare mi-e teama ca iesim cu minus.

    Si te rog, frumos, spune-mi si mie ce varsta are mandarinutza, ca n/am gasit nicaieri si nici n/am reusit sa deduc.

    Welcome back!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine v-ati intors, chiar ma intrebam ce mai faceti.
    Noi avem un stil mai dezordonat. Nu-i chip sa stea in scaunel (am zis candva ca pentru masa foloseam un premergator caruia ii scosesem rotitele). Stam pe podea, fata in fata (nu avem covoare, deci e mai usor de curatat). Cand se plictiseste (adica destul de repede) se mai plimba, mai ia o jucarie si revine la mine (n-am umblat niciodata cu mancarea dupa el).
    Ciorbita si alte chestii mai pastoase le accepta cu lingurita. In rest nu-i chip. Ii pun in lingurita sau in palma mea bucatele de fructe, legume, carnita si le ia singur si le baga in gura. De multe ori isi umple gura ca hamsterul si abia apoi incepe sa mestece putin cate putin.
    Pireuri de fructe nu accepta deloc. Fac uneori pentru mine mar ras cu fulgi de ovaz, dar nu vrea. In schimb daca-i dau o bucata mai mare, o ia in mana si o baga in gura si nu se lasa pana n-o sfarama cu cei 8 dinti pe care-i are. Apoi mai cere una.
    In general ii ofer cam ce mancam noi (are 11 luni si jumatate). Daca nu-i place arata foarte clar si trebuie sa am mereu alternative. Sunt insa foarte multumita ca e interesat sa manance singur

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru ca ai un blog extrem de interesant te-am premiat virtual pe blogul meu.
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere