Ghid de autodiversificare

Articolul de mai jos, tradus şi adaptat, cuprinde informaţiile esenţiale pentru autodiversificare. O să încerc să îl fac mai vizibil pe blog, dar încă nu ştiu cum, poate are cineva o idee.

Introducerea alimentelor solide
Acest ghid a fost adaptat după originalul lui Gill Rapley.

Capitole:
1. Introducere
2. Alăptarea ca bază a autodiversificării
3. Înţelegerea motivaţiei bebeluşilor
4. Nu se îneacă?
5. Asigurarea unei bune nutriţii
6. Ce facem cu lichidele?
7. Da şi Nu în autodiversificare

1. Introducere

Când începem autodiversificarea trebuie să înţelegem motivele pentru care această abordare poate fi considerată atât logică cât şi sigură. Prima parte a acestui articol explică logica şi principiile care sprijină această metodă de introducere a alimentelor solide iar ultima parte, Da şi Nu, este o listă scurtă a elementelor esenţiale. Urmând aceste reguli atât bebeluşul cât şi părinţii se vor bucura de trecerea acestuia la alimentele solide.
Marea majoritate a bebeluşilor sunt pregătiţi să înceapă autodiversificarea la 6 luni. Părinţii cu bebeluşi prematuri, sau care suferă de o afecţiune ce nu le permite să manipuleze alimentele în siguranţă sau să digere anumite alimente sunt rugaţi să discute cu medicul.

2. Alăptarea ca bază a autodiversificării

Alăptarea exclusivă este recomandată pentru primele 6 luni. Alăptarea este cea mai bună pregătire pentru autodiversificare. Bebeluşii alăptaţi se hrănesc în ritmul lor - este cu siguranţă imposibil să îi obligi să facă altfel. Îşi echilibrează singuri cantitatea şi tipul de lapte alegând cât să dureze o masă. Şi pentru că laptele matern îşi modifică aroma în funcţie de alimentaţia mamei, alăptarea pregăteşte bebeluşul şi pentru alte gusturi.

Bebeluşii sănătoşi par a fi destul de capabili, cu sprijinul corect al părinţilor, să îşi facă singuri introducerea solidelor, să se autodiversifice. Deşi alăptatul, prin controlul hranei de către bebeluş, susţine autodiversificarea, mulţi părinţi ai căror bebeluşi sunt alimentaţi artificial au aflat că metoda li se potriveşte la fel de bine şi lor. Singura diferenţă semnificativă este necesitatea de a se asigura că bebeluşului i se oferă şi alte lichide în afară de lapte.

3. Înţelegerea motivaţiei bebeluşilor

Această abordare a introducerii solidelor îi oferă bebeluşului şansa de a descoperi alimentele ca parte din lumea din jur. Îi stimulează dorinţa de a explora şi a experimenta, precum şi cea de a imita ce fac ceilalţi. Permiţându-i bebeluşului să mănânce în ritmul său, şi menţinând accentul pe joacă şi explorare mai degrabă decât pe mâncatul în sine, fac ca tranziţia la alimentele solide să fie cât mai naturală posibil. Se pare că ceea ce motivează bebeluşii să facă această trecere este curiozitatea, nu foamea.
Nu trebuie ca mesele solide să coincidă cu mesele de lapte. Introducerea alimentelor solide separat de mesele de lapte va duce la o abordare mai relaxată şi experienţa va fi mai plăcută atât pentru părinţi cât şi pentru copii.

4. Nu se îneacă?

Mulţi părinţi se îngrijorează că bebeluşul se poate îneca. Avem motive concrete să credem că bebeluşii se îneacă mult mai rar dacă îşi controlează singuri ce le intră în gură decât dacă sunt alimentaţi cu linguriţa. Şi asta deoarece bebeluşii nu sunt capabili să ducă intenţionat alimentele în spatele cavităţii bucale înainte să înveţe cum să mestece. Şi nu învaţă cum să mestece înainte de a învăţa cum să întindă mâna şi să apuce obiectele. Iar abilitatea de a lua obiecte mici se dezvoltă şi mai târziu. Astfel, un bebeluş mic nu se poate expune riscului pentru că nu poate să pună bucăţele mici de mâncare în gură. Mâncatul din linguriţă, însă, îl încurajează să sugă mâncarea direct în spatele cavităţii bucale, putându-se îneca mult mai uşor.
Se pare că dezvoltarea generală a bebeluşului ţine pasul cu dezvoltarea abilităţilor sale de a manipula alimentele în gură şi de a le digera. Un bebeluş care abia reuşeşte să ducă mâncarea la gură nu este probabil tocmai pregătit pentru a o mesteca şi digera. Este important să rezistăm tentaţiei de a-l "ajuta", deoarece abilităţile sale sunt cele care îi asigură o trecere la alimentele solide la momentul potrivit, minimizând riscul de a se îneca.
Este periculos să îi dăm să mănânce bebeluşului din poziţia înclinat sau culcat. Un bebeluş care manipulează alimente trebuie să stea întotdeauna în şezut, sprijinit. Astfel ne asigurăm că mâncarea pe care nu este încă pregătit să o înghită, sau pe care nu doreşte să o înghită, îi va cădea din guriţă.
Autodiversificarea nu înseamnă să renunţăm la regulile minime de siguranţă. Deşi este foarte puţin probabil ca un bebeluş să poată lua şi duce la gură o arahidă, de exemplu, accidente se pot întâmpla câteodată - în orice fel i-am da bebeluşului să mănânce. Regulile obişnuite de siguranţă în timpul mesei şi al jocului trebuie urmate şi atunci când bebeluşul este autodiversificat.

5. Asigurarea unei bune nutriţii

Bebeluşii care se hrănesc singuri acceptă o mai mare varietate de alimente. Asta probabil deoarece experimentează nu numai gustul ci şi textura, culoarea, dimensiunea şi forma. Şi mai mult decât atât, oferindu-le bebeluşilor alimente separate, sau care pot fi separate de ei, le permite să înveţe despre diferitele arome şi texturi. Şi când le permitem să lase deoparte ceea ce pare să nu le placă, îi încurajăm să încerce lucruri noi.
Principiile generale ale unei bune nutriţii a copiilor se aplică şi bebeluşilor autodiversificaţi. Se evită alimentele cu sare sau zahăr adăugat. După şase luni, nu este nevoie (cu excepţia cazurilor de alergii în familie sau a unui diagnostic sau suspiciune de afecţiune digestivă) să restricţionăm tipurile de alimente ce îi pot fi oferite bebeluşului. Fructele şi legumele sunt alimentele ideale, cele mai tari gătite astfel încât să fie suficient de moi pentru ca bebeluşul să le poată mesteca. La început carnea se oferă bucată întreagă pe care bebeluşul să o poată explora şi suge. Când bebeluşul poate lua şi lăsa mâncare în pumn, carnea tăiată mărunt este bună pentru el. (Notă: bebeluşii nu au nevoie de dinţi pentru a muşca şi mesteca, gingiile sunt foarte eficiente!)
Nu este nevoie să tăiaţi alimentele în bucăţele mici. Asta va face ca bebeluşului să îi fie greu să le manipuleze. Cel mai bun ghid pentru dimensiunea corectă este pumnul bebeluşului, cu o menţiune importantă: bebeluşii nu îşi pot deschide pumnul intenţionat, pentru a da drumul obiectelor. Asta înseamnă că se descurcă cel mai bine cu alimente tăiate în felii sau cu cele cu 'mâner' (de exemplu o floretă de broccoli). Ei pot astfel mânca partea care iese din pumn şi să scape din mână restul când încearcă să ia următoarea bucată interesantă, urmând să revină asupra celei iniţiale. Pe măsură ce exersează, vor scăpa mai puţină mâncare.

6. Ce facem cu lichidele?

Concentraţia de grăsime în laptele matern creşte în timpul unei mese. Un bebeluş alăptat cunoaşte această schimbare şi o foloseşte controlând astfel cantitatea de lichid pe care o bea. Dacă vrea doar să bea ceva, va suge puţin, poate chiar de la ambii sâni, dar dacă îi este foame va suge mai mult timp. De aceea bebeluşii alăptaţi cărora li se permite să sugă la cerere, nu au nevoie de nici un alt lichid, chiar şi atunci când este foarte cald afară.
Acest principiu poate fi folosit şi în timpul perioadei de trecere la alimente solide, dacă bebeluşului i se permite să sugă la cerere. O ceşcuţă de apă poate fi oferită împreună cu mesele, ca parte a procesului de explorare, dar nu trebuie să fim îngrijoraţi dacă bebeluşul nu vrea să bea deloc.
Bebeluşii alimentaţi artificial au nevoie de o abordare uşor diferită, deoarece laptele praf are aceeaşi consistenţă pe parcursul unei mese, deci nu potoleşte setea la fel ca cel matern. Este necesar să îi oferim bebeluşului apă la intervale regulate, atunci când începe să mănânce mici cantităţi de solide, pentru a asigura un aport suficient de fluide.
Continuând să îi dăm bebeluşului mesele de lapte la cerere în perioada înţărcatului, îl vom lăsa pe el să decidă cum şi când bea mai puţin lapte. Pe măsură ce mănâncă mai mult la masă împreună cu familia, va 'uita' să ceară mesele de lapte, sau va mânca mai puţin la fiecare masă de lapte. Nu este necesar ca mama să ia aceste decizii în locul lui.

7. Da şi Nu în autodiversificare

DA oferiţi-i bebeluşului dumneavoastră bucuria de a participa la mesele familiei. Puteţi să faceţi asta imediat ce se arată interesat în a vă urmări, deşi de obicei nu este pregătit să se hrănească singur până în jurul vârstei de şase luni.
DA asiguraţi-vă că bebeluşul stă sprijinit în şezut când experimentează cu alimentele. În primele zile îl puteţi ţine în braţe, cu faţa la masă. Pe măsură ce îşi dezvoltă capacitatea de a lua alimentele singur, va putea sta, cu un minim de sprijin, într-un scăunel de masă.
DA începeţi cu alimente care sunt de mărimea pumnului bebeluşului, sub formă de felie sau cu 'mâner'. Atât cât se poate, în funcţie de vârstă, oferiţi-i alimente pe care le mâncaţi şi dumneavoastră, pentru a se simţi şi el parte din ceea ce se întâmplă în faţa lui.
DA oferiţi-i alimente variate. Nu trebuie să îi limitaţi experienţa cu alimente, aşa cum nu i-o limitaţi nici pe cea cu jucării.
NU grăbiţi bebeluşul. Lăsaţi-l să îşi aleagă ritmul cu care explorează. Şi mai ales rezistaţi tentaţiei de a-l ajuta punându-i mâncare în guriţă în locul lui.
NU vă aşteptaţi ca bebeluşul să accepte de prima dată toate alimentele. Pe măsură ce descoperă că aceste noi jucării au un gust bun, va începe să le mestece şi pe parcurs să înghită.
NU vă aşteptaţi ca bebeluşul să mănânce tot din fiecare bucată de la început - amintiţi-vă că la început nu pot ajunge la mâncarea din interiorul pumnului.
DA încercaţi să îi daţi din nou alimentele pe care le-a refuzat, la o altă masă - bebeluşii se răzgândesc adesea şi acceptă cu o altă ocazie alimente pe care le-au refuzat la început.
NU lăsaţi bebeluşul singur.
NU oferiţi bebeluşului alimente care sunt evident periculoase, cum ar fi arahidele.
NU oferiţi bebeluşului alimente cu sare sau zahăr adăugat, fast food sau hrană semipreparată.
DA daţi-i să bea apă dar nu vă îngrijoraţi dacă nu este interesat. Un bebeluş alăptat va continua să ia toate lichidele care îi sunt necesare de la sân.
DA fiţi pregătiţi pentru dezordine! O bucată de plastic curat pusă sub scaunul de masă vă va proteja covorul şi vă va uşura curăţatul de după masă. Veţi fi surprinşi de cât de repede va învăţa bebeluşul să mănânce fără să mai arunce pe jos.
DA continuaţi să alăptaţi de câte ori vrea bebeluşul şi atâta timp cât doreşte. Pe măsură ce începe să mănânce mai multe solide, programul meselor de lapte se va schimba.
DA dacă aveţi în familie intoleranţe sau alergii, sau probleme digestive, discutaţi această metodă de diversificare cu medicul dumneavoastră.
Şi un ultim DA - bucuraţi-vă împreună cu bebeluşul de experienţele lui cu alimentele şi de dezvoltarea abilităţilor sale!

sursa aici