Să mâncăm împreună cu bebe

Un lucru foarte important pentru mine este că bebeluşul autodiversificat poate mânca împreună cu familia. Mi se pare minunat să putem să ne aşezăm toţi patru la masă, cu aceleaşi legume în farfurie.

Pentru că nu am prea mult timp de stat în bucătărie şi pentru că este nevoie şi de puţină organizare, am început o listă de mâncăruri care se pot face repede, sunt gustoase, sănătoase şi potrivite pentru toate vârstele. Pentru a fi mai uşor de urmărit, lista este organizată ca un meniu pentru o săptămână. Deocamdată doar o masă pe zi, urmează să mai adaug, dar cu ajutorul vostru. Vă rog să îmi trimiteţi idei pentru alte combinaţii savuroase şi sănătoase.

Luni: orez cu legume la abur şi piept de pui

Marţi: fajita cu pastă de ficat, broccoli şi ardei

Miercuri: fasole verde cu morcov

Joi: broccoli la abur cu rasol de vită

Vineri: paste integrale cu sos de roşii, ardei şi pui

Sâmbătă: peşte cu cartof şi spanac

Duminică: legume la cuptor - cartofi, rosii, morcovi şi mazăre

Nu aş vrea să închei înainte de a spune un lucru cu siguranţă foarte cunoscut, dar care cred că merită menţionat încă o dată: alimentul de bază al bebeluşului până la 1 an este laptele, cu o cantitate minimă de 500-600ml pe zi. Setea este un mecanism foarte puternic, aşa că dacă nu îi oferiţi bebeluşului prea multă apă sau suc de fructe, va bea cantitatea de lapte matern sau formula de care are nevoie pentru a creşte sănătos.

Alăptat, dar până când?

Mi-am amintit sâmbătă, într-o discuţie despre bebeluşi şi alăptat, de o enterocolită a fetiţei noastre mai mari. Avea un an şi câteva luni, când a „cules” o enterocolită virală din parc şi în 48 h eram în spital, pentru o perfuzie de rehidratare. Asistentele care i-au pus branula au înţepat-o de vreo 5 ori (ştiţi textul standard: vai, doamnă, ce vene are, este imposibil să îi punem branulă!) şi pişcoţica plângea tare rău. M-am descheiat la bluză şi i-am dat sânul, cu un gest care şi mie şi ei ni se părea foarte natural. Asistentele s-au blocat un moment, s-au uitat stupefiate la mine, una la alta... apoi cea mai în vârstă m-a întrebat (ca şi cum nu s-ar fi văzut suficient de clar): Încă îi mai daţi să sugă? I-am răspus aparent calmă că da, şi că OMS încurajează alăptatul până la doi ani. Au tăcut şi au plecat, dar reacţia lor n-am uitat-o. Cu siguranţă că un biberon sau o suzetă ar fi fost, într-o secţie de pediatrie, mult mai naturale.

Cu toţii am citit despre beneficiile laptelui matern, am citit că bebeluşii alăptaţi sunt mai puţin expuşi riscului de a avea pneumonie, bronşite, răceli, meningită, infecţii ale tractului urinar, astm sau infecţii ale urechii. Că alăptatul îi protejează de obezitate, cancer de sân, diabet, boala Crohn şi artrita reumatoidă. Că o picătură de lapte matern conţine cam un milion de celule albe şi o cantitate mare de imunoglobulină A, protejând bebeluşul de germeni şi de alergii. Sunt informaţii accesibile tuturor viitoarelor sau proaspetelor mămici.

Cu toate acestea încă sunt multe mămici care nu vor să alăpteze deloc, marea majoritate a celor care o fac nu alăptează exclusiv primele 6 luni, cum ar fi ideal pentru bebeluş, iar mămicile care alăptează după un an sunt privite cu stupoare, sau, în cazurile fericite, cu indulgenţă. Corpul medical, cel care ar trebui să promoveze alăptatul şi să cunoască importanţa lui în creşterea bebeluşului, descurajează mămicile încă din maternitate. Când lactaţia abia se instalează, asistentele alimentează artificial bebeluşii la neonatologie; o dată ajuns bebeluşul acasă, pediatrii fac proba suptului, recomandă introducerea „suplimentului” de lapte praf în loc să le explice mămicilor despre puseele de creştere, recomandă diversificare de la 4 luni. Adesea şi cu ajutorul pediatrilor, companiile producătoare de formule de lapte promovează beneficiile alimentaţiei artificiale, conţinutul perfect echilibrat de vitamine şi minerale şi, mai nou, chiar întărirea imunităţii.

În contextul actual oricare dintre mămici ar putea să se întrebe: Şi totuşi, ce anume este atât de special la laptele matern încât să justifice alăptarea exclusivă până la 6 luni şi mai ales continuarea peste un an?

Pe mine, de la început, m-au convins lucrurile simple: laptele matern are mereu compoziţia şi temperatura corectă iar ambalajul are un design perfect adaptat nevoilor bebeluşului. Suptul calmează şi relaxează, contactul cu pielea mamei la fel. Apoi m-am uitat şi pe cutiile de lapte formula, la ceea ce este scris cu litere mici şi... uite-aşa m-am decis să alăptez cât pot de mult.

Pentru viitoarele mămici şi pentru mămicile care alăptează şi vor mai multe informaţii, am tradus şi adaptat câteva paragrafe dintr-un articol foarte detaliat despre laptele matern, publicat de Margit Hamosh, PhD, profesor la Georgetown University Medical Center şi Universitatea Maryland, cercetător în domeniul pediatric cu studii publicate despre compoziţia laptelui matern şi funcţiile compuşilor săi în dezvoltarea nou născutului. Articolul îl puteţi citi integral în engleză cu click pe linkul sursă de la sfârşitul postării.

„Laptele de mamă, ca şi laptele multor alte mamifere, este perfect adaptat nevoilor nou născutului. Înainte de naştere, mama transferă nutrienţi şi componente bioactive prin placentă; după naştere, aceste substanţe se transferă prin colostru şi laptele matern. Spre deosebire de formulele de lapte industrializat, laptele matern oferă nou născutului nutrienţi cu un mare grad de bio-disponibilitate, precum şi mulţi componenţi bioactivi care oferă protecţie imunologică şi non-imunologică împotriva patogenilor din mediul nou născutului. De asemenea, în numeroase cazuri, componenţii laptelui matern compensează funcţiile imature ale bebeluşului, cum ar fi incapacitatea acestuia de a produce anumite enzime digestive, imunoglobulina A, taurine, nucleotide şi alte substanţe. Nutrienţii esenţiali, proteinele, carbohidraţii şi grăsimile, sunt atât „cărămizile” cu care se construiesc ţesuturile nou născutului, cât şi vehicule de transport ale elementelor esenţiale şi ajutor al digestiei.

Mai mult decât atât, chiar şi atunci când concentraţia anumitor elemente în laptele matern este mai mică decât în cel de vacă sau formula, nutrienţii din laptele matern sunt mult mai accesibili nou născutului datorită unor factori biologici specifici care ajută asimilarea, cum ar fi asimilarea fierului din laptele matern.

Mămicile cu bebeluşi prematuri produc pe tot parcursul primei luni de lactaţie un lapte similar cu colostrul, cu o concentraţie mai mare de proteine şi un nivel scăzut de carbohidraţi şi grăsimi. Deşi tranziţia de la colostru la lapte matern matur este foarte rapidă în cazul naşterilor la termen, bebeluşul prematur beneficiază de un lapte cu o compoziţie specială, produs anume pentru el.

Laptele matern are în compoziţie nu numai nutrienţi esenţiali, ci şi factori de creştere, hormoni, enzime şi alte substanţe care protejează imunitatea şi încurajează creşterea sănătoasă şi nutriţia corectă a bebeluşului.”

Şi atunci cât timp să alăptăm bebeluşul? Cât timp vrea şi cât timp se poate.

sursa aici

Paste cu roşii şi pui

Am fiert pastele cu putin ulei de măsline şi le-am scurs. Am curăţat o roşie de coajă şi am dat pe răzătoare pulpa, pe care am amestecat-o cu pastele (am folosit fusilli, ca să rămână roşiile în spire când le 'aleargă' mandarinuţa pe măsuţă). Am rupt două bucăţi mari din interiorul unei pulpe de pui la cuptor. Am pus totul pe măsuţa mandarinuţei.
Cărniţa o mănâncă fără probleme, mai întâi partea care iese din pumn (şi prin partea de sus şi prin cea de jos), apoi deschide pumnul şi ia tot din el (credeam că bebeii aşa mici nu pot deschide pumnul intenţionat, dar iată că se poate). Pastele însă nu au fost prea uşor de strunit, au alergat prin toate colţurile, dar nici mandarinuţa nu s-a lăsat şi le-a dibuit până la urmă.
Poftă bună!

Ficăţel de pui... altfel

O jumătate de ficăţel de pui fiert, tot atâta brânzică de vaci şi ulei de măsline, după gust. Se zdrobesc toate cu furculiţa şi se umple un sfert de lipie, se înfăşoară ca o clătită şi i se serveşte bebeluşului. Mandarinuţa s-a lins pe botic, aşa că mai face mami şi altă dată. Poftă bună!

După comentariile celorlalte mămici, o să încerc şi o altă reţetă: ficăţel de pui fiert în lapte, cu ardei crud şi broccoli la abur, toate date prin blender şi puse în lipie. Mie îmi sună bine, sper să iasă pe placul mandarinuţei.

Banane

Cum îi dau bananele?
Banana o spăl bine, o şterg cu un şerveţel, îi tai capătul fără codiţă şi apoi crestez coaja de jur-împrejur cam la un centimetru mai jos. Scot coaja de acolo şi îi dau mandarinuţei banana întreagă, cu miezul expus în partea de sus. După ce ronţăie (a se citi molfăie) miezul la vedere, repetăm operaţiunea.
Notă: nu am reuşit să scot petele de banană de pe hăinuţe cu nimic. Aşa că recomand (fiind vară), a se servi gustarea de fructe în ţinută lejeră (a bebeluşului) urmată de un duş călduţ al bebeluşului şi al scăunelului de masă (mai ales dacă aveţi Ikea Antilop, ca şi mandarinuţa, ales special pentru un spălat rapid şi eficient). Poftă bună!

Mere

Mărul, omniprezentul măr, nu se poate da la începutul autodiversificării în forma crudă. Se rup din el bucăţi mari fiind un risc pentru bebeluş. Şi atunci, cum? Am fiert patru jumătăţi de măr cu apă cât abia să le acopere şi cu un beţişor de scorţişoară. Le-am fiert e cam mult spus... mai degrabă le-am înmuiat puţin, au prins aroma scorţişoarei şi au devenit uşor de curăţat de coajă. Mandarinuţa le-a apreciat luând mere cu amândouă mânuţele şi înfulecând cu guriţa plină. Cred că i-au plăcut mai mult cele roşii decât banalele golden.

Fructe şi legume

Fructele preferate ale mandarinuţei sunt, de la distanţă, piersicile. Şi verişoarele lor nectarinele. Sunt moi, zemoase, dulci, colorate, se ţin uşor în mânuţă (a se citi se zdrobesc usor, până ajung la forma potrivită de ţinut cu degeţele mici), sucul lor dulce se poate linge chiar şi de pe braţ... sunt fructul perfect!

Următoarea pe listă e banana, pe care mandarinuţa o papă cu plăcere dar o apreciază şi sub formă de pandantiv sau agrafă de păr şi insistă să o folosească drept zornăitoare, fără prea mare succes.

Pe primul loc în clasamentul legumelor este... carnea. Urmată de fasolea verde la abur, cartoful copt şi morcovul fiert. De ronţăit sunt buni castraveţii, ocazional şi ardeii roşii, dar şi câte o bucată de pâine prăjită, cu care se pot face şi desene frumoase din frimituri pe tăviţa scaunului de masă.

O să plecăm în weekend la bunici, unde o să încercăm câteva reţete de "finger foods" şi o să vă povestim când ne întoarcem ce şi cum (care au fost uşor de făcut, care au fost gustoase şi care au fost numai bune de aruncat).