Mi-am amintit sâmbătă, într-o discuţie despre bebeluşi şi alăptat, de o enterocolită a fetiţei noastre mai mari. Avea un an şi câteva luni, când a „cules” o enterocolită virală din parc şi în 48 h eram în spital, pentru o perfuzie de rehidratare. Asistentele care i-au pus branula au înţepat-o de vreo 5 ori (ştiţi textul standard: vai, doamnă, ce vene are, este imposibil să îi punem branulă!) şi pişcoţica plângea tare rău. M-am descheiat la bluză şi i-am dat sânul, cu un gest care şi mie şi ei ni se părea foarte natural. Asistentele s-au blocat un moment, s-au uitat stupefiate la mine, una la alta... apoi cea mai în vârstă m-a întrebat (ca şi cum nu s-ar fi văzut suficient de clar): Încă îi mai daţi să sugă? I-am răspus aparent calmă că da, şi că OMS încurajează alăptatul până la doi ani. Au tăcut şi au plecat, dar reacţia lor n-am uitat-o. Cu siguranţă că un biberon sau o suzetă ar fi fost, într-o secţie de pediatrie, mult mai naturale.
Cu toţii am citit despre beneficiile laptelui matern, am citit că bebeluşii alăptaţi sunt mai puţin expuşi riscului de a avea pneumonie, bronşite, răceli, meningită, infecţii ale tractului urinar, astm sau infecţii ale urechii. Că alăptatul îi protejează de obezitate, cancer de sân, diabet, boala Crohn şi artrita reumatoidă. Că o picătură de lapte matern conţine cam un milion de celule albe şi o cantitate mare de imunoglobulină A, protejând bebeluşul de germeni şi de alergii. Sunt informaţii accesibile tuturor viitoarelor sau proaspetelor mămici.
Cu toate acestea încă sunt multe mămici care nu vor să alăpteze deloc, marea majoritate a celor care o fac nu alăptează exclusiv primele 6 luni, cum ar fi ideal pentru bebeluş, iar mămicile care alăptează după un an sunt privite cu stupoare, sau, în cazurile fericite, cu indulgenţă. Corpul medical, cel care ar trebui să promoveze alăptatul şi să cunoască importanţa lui în creşterea bebeluşului, descurajează mămicile încă din maternitate. Când lactaţia abia se instalează, asistentele alimentează artificial bebeluşii la neonatologie; o dată ajuns bebeluşul acasă, pediatrii fac proba suptului, recomandă introducerea „suplimentului” de lapte praf în loc să le explice mămicilor despre puseele de creştere, recomandă diversificare de la 4 luni. Adesea şi cu ajutorul pediatrilor, companiile producătoare de formule de lapte promovează beneficiile alimentaţiei artificiale, conţinutul perfect echilibrat de vitamine şi minerale şi, mai nou, chiar întărirea imunităţii.
În contextul actual oricare dintre mămici ar putea să se întrebe: Şi totuşi, ce anume este atât de special la laptele matern încât să justifice alăptarea exclusivă până la 6 luni şi mai ales continuarea peste un an?
Pe mine, de la început, m-au convins lucrurile simple: laptele matern are mereu compoziţia şi temperatura corectă iar ambalajul are un design perfect adaptat nevoilor bebeluşului. Suptul calmează şi relaxează, contactul cu pielea mamei la fel. Apoi m-am uitat şi pe cutiile de lapte formula, la ceea ce este scris cu litere mici şi... uite-aşa m-am decis să alăptez cât pot de mult.
Pentru viitoarele mămici şi pentru mămicile care alăptează şi vor mai multe informaţii, am tradus şi adaptat câteva paragrafe dintr-un articol foarte detaliat despre laptele matern, publicat de Margit Hamosh, PhD, profesor la Georgetown University Medical Center şi Universitatea Maryland, cercetător în domeniul pediatric cu studii publicate despre compoziţia laptelui matern şi funcţiile compuşilor săi în dezvoltarea nou născutului. Articolul îl puteţi citi integral în engleză cu click pe linkul sursă de la sfârşitul postării.
„Laptele de mamă, ca şi laptele multor alte mamifere, este perfect adaptat nevoilor nou născutului. Înainte de naştere, mama transferă nutrienţi şi componente bioactive prin placentă; după naştere, aceste substanţe se transferă prin colostru şi laptele matern. Spre deosebire de formulele de lapte industrializat, laptele matern oferă nou născutului nutrienţi cu un mare grad de bio-disponibilitate, precum şi mulţi componenţi bioactivi care oferă protecţie imunologică şi non-imunologică împotriva patogenilor din mediul nou născutului. De asemenea, în numeroase cazuri, componenţii laptelui matern compensează funcţiile imature ale bebeluşului, cum ar fi incapacitatea acestuia de a produce anumite enzime digestive, imunoglobulina A, taurine, nucleotide şi alte substanţe. Nutrienţii esenţiali, proteinele, carbohidraţii şi grăsimile, sunt atât „cărămizile” cu care se construiesc ţesuturile nou născutului, cât şi vehicule de transport ale elementelor esenţiale şi ajutor al digestiei.
Mai mult decât atât, chiar şi atunci când concentraţia anumitor elemente în laptele matern este mai mică decât în cel de vacă sau formula, nutrienţii din laptele matern sunt mult mai accesibili nou născutului datorită unor factori biologici specifici care ajută asimilarea, cum ar fi asimilarea fierului din laptele matern.
Mămicile cu bebeluşi prematuri produc pe tot parcursul primei luni de lactaţie un lapte similar cu colostrul, cu o concentraţie mai mare de proteine şi un nivel scăzut de carbohidraţi şi grăsimi. Deşi tranziţia de la colostru la lapte matern matur este foarte rapidă în cazul naşterilor la termen, bebeluşul prematur beneficiază de un lapte cu o compoziţie specială, produs anume pentru el.
Laptele matern are în compoziţie nu numai nutrienţi esenţiali, ci şi factori de creştere, hormoni, enzime şi alte substanţe care protejează imunitatea şi încurajează creşterea sănătoasă şi nutriţia corectă a bebeluşului.”
Şi atunci cât timp să alăptăm bebeluşul? Cât timp vrea şi cât timp se poate.
sursa aici
