Am învăţat că bebeluşul trebuie să mănânce anumite cantităţi din anumite grupe de alimente, pentru a avea necesarul zilnic de nutrienţi şi vitamine. Şi că e datoria noastră de mămici să ne asigurăm că îi oferim bebeluşului tot ce îi este necesar pentru o creştere armonioasă şi pentru un corp sănătos.
Când bebeluşul bea lapte din biberon, putem vedea exact cantitatea de lapte ingerată într-o zi, iar cu alimentele pasate putem estima cantitatea consumată. Noi, mămicile, avem controlul situaţiei.
În cazul bebeluşilor alăptaţi, cantitatea de lapte consumată depinde numai de ei. Din sân nu curge ca din biberon, iar efortul bebeluşului este direct proporţional cu cantitatea de lapte necesară pentru a-i satisface foamea. Bebeluşul suge atât cât doreşte şi cât are nevoie. El are controlul cantităţii.
Autodiversificarea vine ca o continuare, lăsând controlul cantităţii tot în seama bebeluşului, sarcina mamei fiind să îi ofere alimente sănătoase pe care să le mănânce cu plăcere. Asta nu înseamnă nici pe departe că numai bebeluşii alăptaţi au controlul cantităţii. Când un bebeluş nu mai vrea să pape ceva, cu siguranţă ştie să spună suficient de clar fie că este hrănit cu linguriţa, fie că se hrăneşte singur.
Ei şi acum, dacă mă întrebaţi cât a mâncat mandarinuţa astăzi, îmi va fi dificil să răspund exact. La masa de fructe a mâncat aproape două pere, la prânz fasole verde şi cărniţă de pui până când şi-a declinat orice urmă de interes, iar la masa de seară a morfolit-turtit-aruncat un bucheţel de broccoli. Şi a băut lăptic matern la cerere, cam la un interval de trei ore. E mult, e puţin... ştie doar ea. E voinicuţă, veselă, plină de energie... la 7 luni merge în patru labe cu viteză, se ridică singurică în funduleţ şi în picioare la marginea pătuţului, are 6 dinţoci şi povesteşte cu intonaţie în chineză... Iar instinctul meu matern îmi spune că totul e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu