De ce bebeluşul ştie cel mai bine

Titlul acestei postări e parte din titlul unui articol, publicat la sfârşitul lui 2006 în UK, despre autodiversificare. Articolul mi s-a părut bine scris şi concis, aşa că o să traduc câteva paragrafe mai jos:

"Când copilul meu avea 14 luni, am auzit de Gill Rapley. Rapley, care a lucrat in domeniul medical timp de 25 de ani şi acum e director adjunct al Unicef UK Baby Friendly Initiative, a fost iniţiatoarea autodiversificării (Baby-led weaning prescurtat BLW). Sau mai degrabă a readus-o în trend, căci aşa ne hrăneam bebeluşii înainte ca industria multi-milionară producătoare de mâncăruri pentru bebeluşi să ne convingă că piureul este necesar. Deşi premizele BLW sunt simple şi logice, ele erau împotriva opiniei generale asupra modului de hrănire a bebeluşilor.

Rapley a înţeles, după ani de observare a bebeluşilor, că ei ar trebui să aibă controlul asupra a ceea ce le intră în guriţă şi când. 'Când lucram ca şi consultant în sănătate, părinţii aveau aceleaşi trei probleme: copilul meu e constipat, copilul meu refuză multe alimente sau copilul meu nu mănâncă decât pasat. Aşa am început să mă întreb ce s-ar întâmpla dacă nu le-am lua controlul şi i-am lăsa să mănânce singuri'.

Idea din spatele BLW este că ar trebui să îi dăm bebeluşului alimente sănatoase şi variate (sub formă de 'finger foods'), şi, cu condiţia să stea bine în şezut şi să fim în permanenţă lângă el, să îl lăsăm să mănânce singur cu mânuţele. Dacă în familie nu sunt alergii, îi puteţi da orice, cu excepţia alunelor întregi până la 5 ani. Această abordare este o provocare pentru mulţi părinţi, dar beneficiile sunt foarte mari.

Mai întâi, bebeluşul poate lua oricât de mult sau de puţin are nevoie. Bebeluşii cărora li se permite să se alimenteze singuri mănâncă o mai mare varietate de alimente, îşi dezvoltă mai rapid controlul mâinii şi se pare că evită alimentele la care mai târziu se descoperă că au intoleranţă.

Părinţii pot fi îngrijoraţi că bebeluşul se va îneca. Dar deşi oricine, în teorie, se poate îneca cu orice, natura le-a dat bebeluşilor o metodă naturală de prevenire, învăţându-i mai întâi să mestece şi abia apoi să înghită. Riscurile există doar în cazul în care bebeluşul nu este aşezat drept şi dacă se alimentează prin sucţiune, ca atunci când suge dintr-o linguriţă.

Rapley explică: 'Imaginaţi-vă că mâncaţi supă de roşii - o sorbiţi şi înghiţiţi. Acum imaginaţi-vă că mâncaţi minestrone, o mixtură de lichide şi solide. Felul în care mâncaţi e diferit, nu o puteţi sorbi şi înghiţi, trebuie să o mestecaţi.' De aceea mulţi bebeluşi care au mâncat totul pasat refuză piureurile cu bucăţele. Nu ştiu dacă să soarbă sau să mestece, astfel că, printr-un mecanism natural de apărare, nu fac nici una nici alta.

Toţi bebeluşii au un mecanism de protecţie, reflexul de extruziune - dar acesta poate fi înlăturat de alimentarea cu linguriţa. Limba unui bebeluş împinge afară tot ce nu poate procesa, iar pe măsură ce bebeluşul creşte reflexul de extruziune se mută din ce în ce mai spre baza limbii până când dispare."

Articolul integral aici.